Alba Iulia

Reşedinţa judeţului Alba, Alba Iulia, mai demult Bălgrad este un municipiu situat pe malul râului Mureș, reședința județului Alba, Transilvania, România.

Între anii 1541 și 1711 orașul a fost, cu unele întreruperi, reședința și astfel capitala politică a Transilvaniei. Pentru o scurtă perioadă de timp, începând cu recunoașterea principelui Sigismund Báthory drept suveran al Moldovei și al Țării Românești (1595) a fost și capitală a acestor state, proiectul politic find continuat de Mihai Viteazul.

Alba Iulia a fost așadar prima capitală a celor trei provincii românești. La Alba Iulia a avut loc Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, care a stat la baza înfăptuirii unirii Transilvaniei și a Banatului cu Regatul României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I și Maria, moment care a consfințit importanța istorică a orașului și rolul de capitală istorică.

Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică Apoulon, important centru fortificat menționat pe hărțile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. Ruinele zidului roman și ale porții sunt foarte bine conservate și pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificații” din cartierul Cetate. După retragerea administrației romane sub Aurelian, în anul 271, viața urbană s-a stins treptat. În evul mediu orașul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (Cetatea Albă a lui Gyula), centru al administrației Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu sași și devenit reședință a Episcopiei Catolice a Transilvaniei.[1], iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei. Denumirea latină a orașului a fost tradusă în documentele medievale redactate în limba slavonă drept Bălgrad (Cetatea Albă). Mihai Viteazu și-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreței de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitală vremelnică a tuturor romanilor. Numele orașului a fost asociat ulterior cu dezideratul de unitate a românilor, desăvârșită la 1 decembrie 1918, prin decizia Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.